![]() |
Insuficienta somnului |
Insuficienta somnului"Fiecare minut care trece nu mai revine, aveti grija sa nu faceti nimic in van" (Proverb englezesc) Conform unui studiu intocmit de TNS Sofres in 2006 pentru Institutul de somn si vigilenta, "27% din francezi sunt afectati de problema somnolentei, si "un adult din zece, un adolescent din cinci va avea nevoie cronica de somn ".
Prima cauza a somnolentei diurne excesive (SDE) este, cel mai adesea, cel mai putin prezenta in studiile de accidentologie: Este vorba despre nevoia cronica de somn. subiectul, care are totusi un somn bun, nu poate sa se adapteze social, familial si profesional, cum i se impune. Un studiu recent al INSERM publicat in British Medical Journal, 17 iunie 2006 incheie: "...de asemenea, ca in fiecare an in Franta, cel putin o mie de decese evitabile sunt datorate somnolentei la volan."
Dar, dupa cum spun cercetatorii, "riscul nu este doar pentru persoanele cu tulburari ale somnului, este lipsa de somn regulat, care conduce de cele mai multe ori la accidente".
Este intr-adevar, aici, o tulburare cronica de adaptatare, pentru ca deficitul ocazional de somn este compensat foarte repede, prin posibilitatea de a dormi urmatoarea noapte sau in timpul unei sieste. aici subiectul sufera o permanenta dorinta de a dormi (presiune a somnului), cu care lupta de multe ori printr-o neincetata agitatie comportamentala.
Toate studiile arata ca, privarea de somn conduce la reducerea performantelor intelectuale, emotionale si fizice. Pe termen lung, exista o crestere a bolilor metabolice, cardiovasculare si degenerative. Privarea cronica de somn este corelata cu speranta de viata. Sistemul de endocanabinoide permite intelegerea consecintelor privarii de somn asupra poftei de mancare, imunitatii, durerii si chefului de viata. A. Privarea voluntara de somn S-a putut masura ca durata medie a somnului a scazut cu mai mult de o ora intr-un secol. Bunicii nostri au crescut intr-o lume care se culca mult mai devreme. Durata medie de somn a fost redusa de la 9 la 7 ore pe zi. Din ce in ce mai multe persoane trag din timpul lor de dormit, pentru ca posibilitatea de a alege activitati practicabile noaptea continua sa se mareasca. "Noi nu dormim deloc"
Televiziunea, jocurile video, internetul si lucrul acasa sunt principalele motive de intarziere orei de culcare. B. Sindromul de decalaj de faza.
Subiectul ar dormi satisfacator daca ar putea disocia ciclul veghe/somn de ritmurile sociale. El sufera de probleme de somn la "momentul potrivit pentru a dormi". - Mai rar, dar bine descris in publicatii medicale: sindromul cu avans de faza In oglinda fata de raportul anterior, subiectul sufera de SDE incepand cu primele ore ale serii si se culca "asemenea unei gaini" la orele 19 sau 20 pentru a trezi prea devreme. Mutatia unei parti a unuei gene care programeaza ceasul biologic a fost evidentiata in "sindromul cu avans de faza comun" (SAFC). O mutatie genetica (autosomiala dominanta) in "sindromul cu avans de faza comun". "SAFC" este o perturbatie autosomatica dominanta a ritmului circadian. subiectii atinsi, sunt "foarte matinali", cu un avans de faza 4 ore a ritmului de somn, a temperaturii si melatoninei. (...) anumite perturbari ale ritmului circadian se pot imputa deci unei mutatii genetice (care afecteaza gena hPer2 foarte apropiata de cea pe care o stim la Drosophila). " Un avans de faza comportamentala (se culca prea devreme, indispus, nervos... ) se intalneste uneori la subiectii chestionati care sufera de insomnie de intretinere. De multa vreme subiectii varstnici sunt tratati, pe nedrept, pentru insomnie, deoarece se trezesc in toiul noptii. - Sindromul hiper-nichtemeral este descris ca fiind capacitatea de a dormi pe un ritm mai mare de 24 de ore. Experientele de izolare la adapostul "donatorilor de timp" au aratat ca numai o treime dintre subiecti pot astfel sa se decaleze in raport cu ceasul lor intern (care continua sa ruleze la 24 de ore). In cazul in care subiectul a dormit o noapte de ajuns, nu simte nevoia de a dormi noaptea urmatoare si intarzie sa se culce. Daca ar trebui sa se trezeasca "in mod normal" de la 7 a doua zi dimineata ar trebui sa "reduca durata noptii" si asta constituie o datorie de somn. Se va produce o "saritura inapoi" printr-o siesta prelungita. Acest tip de somn compensator este foarte puternic si poate incepe un veritabil cerc vicios. Subiectul nu mai are somn noaptea din cauza siestei prea lungi si se trezeste a doua zi, cu o datorie de somn. Acest ciclu vicios conduce treptat la o perturbare cronobiologica a balantelor somnului. Decompensarea se produce la oboseala printr-o plangere de insomnie. Somnifere au, din nou, o actiune mascanta care agraveaza considerabil situatia daca subiectul nu poate intelege ca trebuie sa se scoale mai devreme pentru a inversa procesul. Intr-o etapa anterioara a desincronizarii, se observa aparitia de multiple tulburari functionale. Concluzii 2. Exista un acord in a considera ca fiecare subiect adapteaza in mod inconstient alegerea vietii sale de la performantele somnologice (si nu invers). Cu alte cuvinte, puteti alege sa lucrati intr-un program atipic, dar nu puteti alege sa va adaptati. (Este imperativ de a intelege pe deplin mecanismele de reglare cronobiologica a somnului). Toleranta subiectului va depinde de performantele somnului de recuperare. Se pare ca exista la anumite persoane veritabile contraindicatii cronobiologice pentru munca de noapte. 3. "Pentru fiecare somnul sau, pentru fiecare informarea sa". |
| 28-01-2010 |